În luna martie mergeam, ca urmare a deciziei ministrului Educaţiei, Remus Pricopie, pentru a evalua situaţia apărută la Liceul Korosi Sandor din Covasna. Am găsit o atmosferă tensionată, rece, iar singurul sentiment era că, pentru câteva clipe, ne-am întors la atmosfera de dinainte de 1989.
Timp de 3 ore am încercat să înţeleg cum e posibil ca nimeni din conducerea şcolii să nu poate să îmi spună, cu cap şi coadă, ce s-a întâmplat şi care au fost cauzele care au determinat situaţia explozivă din şcoală. A două zi, ploioasă şi rece, mi-a arătat un scenariu sumbru. Televiziunile dornice de breaking news la poartă, elevi care stăteau în frig, îmbrăcaţi ca de primăvară şi care nu voiau să intre la ore, timp în care nimeni din conducere nu lua măsuri, profesori agitaţi... riscul unui conflict interetnic.
În tot acest peisaj bacovian, o prezenţă caldă: Sabina, fata cu bentiţa tricoloră. O adolescentă normală, cu idei şi principii, cu pasiuni şi răutăţi. O tânără puţin bulversată că din strigătul ei de protest se generase o situaţie atât de tensionată. O profesoară de română, româncă, care între 3 sughiţuri nu putea fi coerentă şi nu putea explica DE CE i-a smuls benţiţa. O şedinţă cu părinţii, care, indiferent de naţionalitate, s-au unit pentru valorile şcolii. Nu am să uit că toţi spuneau că nu ei îî învăţă pe copii extremismul acasă. O lecţie despre rolul formator al şcolii, nu?
Pe 15 septembrie am revenit la acelaşi liceu, pentru deschiderea anului şcolar. Primarul localităţii, inspectorul şcolar general, preotul ortodox, preotul catolic, pastorul reformat şi, pentru prima dată după 15 ani ani, un reprezentant al conducerii Ministerului Educaţiei. O conducere nouă, inimoasă şi implicată, o atmosferă relaxată, copii bucuroşi pentru un nou început. Mesaje în limba română, în maghiară, iar Tatăl nostru spus de cei trei prelaţi în română, maghiară şi latin
