de Gh. DOBRIN
13 octombrie 2013 22:53
1 vizualizare
A-A+ Între sfinţii bineplăcuţi lui Dumnezeu care au odrăslit din neamul românesc sau care îşi au sfintele moaşte în ţara noastră, un loc aparte îl ocupă Sf. Cuv. Parascheva, cinstită după cuviinţă de întreaga ortodoxie în fiecare an, pe 14 octombrie.
Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut la începutul secolului al XI-lea, în pământul Traciei, într-un sat numit Epivat, de pe ţărmul Mării Marmara, din părinţi macedo-români, dreptcredincioşi şi înstăriţi. Educaţia primară o primeşte în casa părintească, unde deprinde şi dragostea de Dumnezeu şi mila pentru oameni. După moartea părinţilor, cuvioasa va începe a duce o viaţă de aspră nevoinţă, în rugăciune, post şi milostenie, păşind pe calea cea sfântă care duce spre Împărăţia lui Dumnezeu. Mai mult, va părăsi casa părintească şi va intra în Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea Pontului.
După cinci ani, ea va întreprinde un adevărat pelerinaj în Ţara Sfântă, la Ierusalim şi Betleem, după care va simţi chemarea pustiei şi va intra într-o mănăstire de maici din pustiul Iordanului.
Aici va duce o viaţă de asceză severă, d[ruindu-se întru totul postului, privegherii şi rugăciunii. Faptul că vinerea, ziua răstignirii Domnului, o petrecea în post negru, i-a adus supranumele de Sfânta Vineri.
La vârsta de 25 de ani, un înger îi vesteşte sfârşitul şi îi cere să se întoarcă în ţara sa. Sfânta se va stinge din viaţă la data de 14 octombrie 1050, pe o corabie care o aducea spre satul natal. Trupul ei neînsufleţit este părăsit de marinari la marginea mării şi găsit de un sihastru. Sfintele sale moaşte au fost aşezate mai întâi cu mare evlavie în biserica din sat. Aflând că moaştele Cuvioasei Parascheva sunt făcătoare de minuni, ţarul Ioan Asan al II-lea le-a mutat în cetatea Târnovo.
În urma ocupării oraşului de către turci, moaştele
