Multe cupluri, căsătorite sau nu, cu copii sau fără, conştientizează că relaţia lor nu mai este de mult fericită, dar din varii motive preferă să se complacă în această situaţie decât să pună punct mariajului.

„«Dacă fetiţa mea moare, am stat o viaţă degeaba alături de un om cu care nu m-am înţeles niciodată», mi-a spus cu lacrimi în ochi mătuşa Maria“, mărturiseşte Ioana (25 ani, Bacău).

„În urmă cu doi ani, verişoara mea Angela a avut un accident grav. Soţul ei a murit pe loc, ea a ajuns în stare gravă la spital. Întâmplarea a făcut să fiu eu cea care trebuia să o anunţe pe mama ei. Mătuşa Maria avea la vremea aceea 80 de ani. Nu pot descrie suferinţa femeii care află o astfel de veste despre singurul ei copil (care peste puţin timp avea chiar să moară). Dar, trecând peste tragicul situaţiei, am primit cea mai importantă lecţie referitoare la relaţii. Când s-a mai liniştit, mătuşa

mi-a spus că speră ca Angela să scape fie şi numai pentru că, de dragul ei, a rămas într-un mariaj pe care nu şi-l mai dorea de mult. «Angela l-a iubit foarte mult pe tatăl ei. Eu nu m-am înţeles niciodată prea bine cu el, dar am rămas căsătoriţi 60 de ani de dragul ei. Dacă ea moare, eu ce-am făcut cu viaţa mea?», mi-a spus cu lacrimi în ochi mătuşa Maria. Într-o situaţie nepotrivită mi-am promis să nu stau niciodată într-o relaţie despre care am conştientizat că nu este ce vreau“, îşi încheie povestea Ioana.

Când preferăm se ne minţim singuri

Roxana şi George s-au cunoscut în timpul facultăţii şi după patru ani de relaţie s-au căsătorit. La scurt timp au început să apară şi problemele.

„George lucrează în cadrul unei multinaţionale. În urmă cu vreo doi ani a fost la o specializare, la sediul firmei-mamă, împreună cu alţi colegi. Cursurile au durat trei luni. La întoarcere mi s-a părut schimbat, dar cum nu puteam numi cu certitudine ceva,

n-am sp