La cei 82 de ani ai săi, Gheorghe Coaciu a rămas singurul fierar Ţara Făgăraşului şi se numără printre ultimii meseriaşi din ţară. De 60 de ani, bătrânul a stat numai cu fierul şi cu barosul în mână. A făcut porţi şi a bătut potcoave pentru mii de oameni şi este celebru în zonă.

Gheorghe Coaciu s-a născut pe 16 iunie 1931, la Recea. Şi-a început ucenicia ca fierar la 16 ani, iar după trei ani a plecat în armată. Aici spune că a avut norocul să ajungă în atelierul unităţii militare din Câmpulung Muscel, unde, alături de meşteri buni, „a furat meserie de la alţii, iar alţii au furat meserie de la el". La Drăguş a ajuns fiindcă „şi-a urmat iubirea", şi asta imediat după ce a terminat cu armata. „Doamna mea era de aici, din Drăguş, iar după căsătorie ne-am mutat aici unde locuiesc şi astăzi", povesteşte unicul fierar din Drăguş.

Gheorghe Coaciu a muncit şi la stat. El a fost mecanic la Combinatul Civic din Victoria, timp de 21 de ani, fiind încadrat în grupa I de muncă, din cauza condiţiilor grele în care îşi desfăşura activitatea. Acum, după şase decenii de când este fierar, bărbatul nu regretă miile de ore pe care le-a petrecut modelând fierul. Oricine are prilejul să-l cunoască pe fierar îşi poate da seama că meseria pe care a practicat-o atâta timp nu a fost una deloc uşoară. Palmele sale late, brăzdate de timp şi de munca grea, precum şi hainele lui pătate sunt definitorii pentru infinitele ore pe care le-a petrecut în atelierul de fierărie.

Odată ajunşi în lumea sa, după cum chiar el spune, am putut admira toate „jucăriile" cu care reuşeşte să dea formă fierului. „Cu timpul mi le-am luat pe toate. Am maşini de găurit, de tăiat, un strung şi aparat de sudură, adică tot ce-mi trebe ca să iasă treaba", a spus Gheorghe Coaciu. Orice obiect pe care doreşte să-l facă, meşterul fierar parcurge cu migală aceiaşi paşi: mai întâi face focul, apoi încălzeşte