Continuăm serialul „Adevărul 125 de ani” cu un interviu în care Cristian Tudor Popescu, omul care a marcat istoria postdecembristă a ziarului, vorbeşte despre cum a ajuns la „Adevărul”, despre desprinderea de stilul „scânteist” şi despre relaţia sa cu Dumitru Tinu. CTP recunoaşte că, la începutul carierei de ziarist, a făcut, fără să-şi dea seama, jocuri politice. Mai târziu, când a realizat, „n-a fost o senzaţie prea plăcută”.

"Adevărul": Cum aţi ajuns la „Adevărul”, în februarie ‘90?

Cristian Tudor Popescu: Eu am fost adus în acea redacţie de Darie Novăceanu, care fusese numit director al proaspătului ziar „Adevărul” de către Guvern în încercarea de a revopsi ziarul „Scînteia”. El a fost adus acolo ca o persoană din mediul scriitoricesc, un excelent traducător de limbă spaniolă, o persoană fără o activitate pe linie de partid, adică fără să fi avut funcţii de nomenclatură PCR-istă. Eu am ajuns acolo ca urmare a calităţii lui de traducător, îi citisem traducerile din Borges, din Sabato, eram absolut impresionat, au fost cărţile mele de căpătâi.

Dar cum aţi ajuns la el?

Eu am publicat primele texte în săptămânalul „Contrapunct”, în 30 decembrie ‘89, pe care le-a citit soţia domnului Novăceanu, Miruna Novăceanu, un critic de teatru absolut stimabil. A vrut să mă cunoască şi m-a dus la soţul ei, Novăceanu căutând în acel moment oameni noi pe care să-i aducă în redacţie. Să nu uităm că eu aveam o vârstă atunci, aveam 33 de ani împliniţi, aveam o carte publicată, fusesem tradus în străinătate, aveam o carieră notabilă ca scriitor, luasem nişte premii. Nu veneam acolo ca un debutant în ale scrisului.

Şi ce impresie aţi avut, că v-aţi angajat la „Adevărul” sau la „Scînteia”?

Când am venit eu acolo era „Scînteia”. Oamenii erau foştii gazetari de la „Scînteia”.

N-aţi stat nicio clipă pe gânduri?

Ba am stat foarte mult pe