Un nou spirit, o nouă atitudine, o nouă poziţionare scenică par să fi revitalizat de această dată cântul membrilor Orchestrei de Cameră Radio în debutul noii stagiuni de concerte, la prima ieşire publică a ansamblului. Indiscutabil ineditul situaţiei il datorăm minunatului violonist Liviu Prunaru, un muzician care revine cu bucurie în viaţa noastră muzicală
În egală măsură spre bucuria noastră, a publicului de concert, a publicului de specialitate.
Pentru prima oară la noi, Prunaru a apărut pe scena Studioului de Concerte Radio în calitate de conducător al formaţiei O.C.R., de asemena în calitate de solist al acesteia. O face cu autoritatea muzicianului ce dispune de experienţa preţioasă a cântului în ansambluri de renume, o face cu experienţa solistică a artistului conştient de valoarea exemplară a propriei adresări. Şi-a luat responsabilitatea de a fi construit un ansamblu cameral nou, format din instrumentişti de adresare solistică; a proporţionat numărul acestora la nici douăzeci de muzicieni ai instrumentelor cu corzi şi arcuş, violonişti şi violişti ce i s-au alăturat preluând poziţia adresării solistice, în picioare. A crescut responsabilitatea individuală privind raportul dintre cântul solistic şi cel de ansamblu.
Rezultatul a fost pe măsura aşteptărilor.
Programul? În parte inedit, în parte pagini de largă adresare.
Îmi permit a crede că Suita de dansuri Capriol de Peter Warlock, a fost cântată la noi în primă audiţie. Aparţine unei personalităţi pe cât de captivant pe atât de controversate, a muzicii engleze din deceniile de început ale secolului trecut. Sunt adaptări originale ale unor dansuri renascentiste, şase la număr, momente quasi miniaturale al căror parfum pitoresc, de epocă, a fost accentuat de adaptarea imaginată de compozitor, de la Basse-dance la învolburatul Bransles şi de aici la furtunosul Mattachins - Dans al s