An de an, la 14 octombrie, creştin ortodocşii o prăznuiesc pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ale cărei sfinte moaşte sunt păstrate cu evlavie   la Iaşi unde, încă dinaintea praznicului, românii din toate colţurile ţării se adună spre a se închina. Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în Epivata, un sat al Traciei, după cum aflăm din Sinaxar. “ (...) ades mergea cu maica sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri: «Cel ce voieşte a veni după Mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie». Îndată, toată a fost cuprinsă de aceasta şi, ieşind din biserică, întâlnind un sărac, ascunzându-se de maica sa şi dezbrăcând hainele strălucite şi luminate ce purta, le-a dat lui şi ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luându-le pe acestea cu oarecare meşteşugire înteleaptă. Iar după ce a venit acasă şi au văzut-o părinţii într-un astfel de chip, s-au îngrozit şi au bătut-o că să nu mai facă aşa. Ea însă nu numai de două ori, ci de trei ori, şi de multe ori, se zice că dezbrăcând hainele sale, le-a dat săracilor” (Vieţile Sfinţilor de peste tot anul).

Părintele arhimandrit Cleopa spunea într-una din predicile la această mare sărbătoare că “pentru nevoinţa şi petrecerea sa fără de prihană, a binevoit Dumnezeu să o proslăvească pe pământ cu faceri de minuni şi să o pună ca o făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii Sale spre a lumina pe toţi şi a fi rugătoare, ajutătoare şi mângâiere tuturor celor ce aleargă la dânsa cu credinţă”.

După moartea părinţilor, Sfânta Cuvioasă Parascheva a început o viaţă de aspră nevoinţă, în rugăciune, post şi milostenii, hotărând să lase în urmă lumea plină de tulburări. S-a retras la o mănăstire de călugăriţe din pustiul Iordanului. “(...) şi acolo petrecea viaţă îngerească, urmând văzătorului de Dumnezeu Ilie şi lui Ioan Botezătorul, mâncând numai verdeţuri şi din acelea