Pentru cea mai saraca populatie a Europei, painea este, de la distanta, cel mai important produs de baza. Asa se explica de ce romanii consuma, in raport cu ceilalti cetateni ai continentului, proportional, cea mai mare cantitate de paine. Alaturi de circ, populatiei Romei antice i se oferea paine. Cu paine si circ era tinut echilibrul imperiului. In Romania, Guvernul a decis reducerea TVA la paine. Ceea ce ar trebui sa se vada, cumva, in buzunarul cetateanului. Si, altcumva, in visteria statului. S-a procedat insa cu o jumatate de masura. Extrem de periculoasa.
Teoria si practica painii incep de la pret. Deci de la capacitatea painii, ca produs, de a asigura subzistenta cetateanului. Iar practica inseamna nimic altceva decat mecanismele financiare puse in miscare pentru a realiza acest lucru. Mecanisme sustenabile. Calcule care sa reziste in timp. De natura sa asigure si paine mai ieftina, dar si capacitatea statului de a colecta impozite. Este pregatit Guvernul Romaniei sa faca fata acestei provocari?
Reducerea TVA la paine nu inseamna automat o paine mai ieftina pentru cetatean. Sunt destui fabricanti de paine care, cunoscand acest proiect, au marit in prealabil pretul ca sa aiba de unde sa-l scada mai tarziu. Mimand o ieftinire. Alte procente din reducerea de TVA se pierd pe drum in tot ceea ce inseamna componentele financiare ale painii pana cand aceasta, in forma materiala, ajunge pe raft. Pericolul ca, in final, cetateanul sa nu se aleaga cu o paine mai ieftina, iar statul sa piarda din incasari este extrem de mare. O masura buna se poate transforma intr-un rezultat rau. Ce e de facut?
Vor spune unii si altii ca eu, un amator, ma amestec unde nu-mi fierbe oala. Si unde nu ma pricep. Sunt eu un sofisticat analist economic? Sau financiar? Nicidecum. Si totusi, iata ca logica formala ma face sa vad, cred eu mai limpede decat “redutabilii” fin
