Subiectul Roşia Montană a ţinut capul de afiş multe zile, estompând chiar şi problema câinilor maidanezi şi tragediile produse de aceştia. Societatea este împărţită, unii pro şi alţii contra. Din ce am observat, cei mai mulţi, de fapt, nici nu ştiu despre ce este vorba, dar asta nu contează, dacă mass-media îi are în obiectiv. Ca să fie clar de la început, ca om cu scaun la cap ce mă pretind, cred că resursele trebuie valorificate. Desigur că nu oricum. Mediul trebuie protejat în limitele normale şi legale. Altfel, dacă ne legăm numai de mama natură şi inocenţa sa lăsate de creator, ar trebui să ne întoarcem în preistoric. Nici cu exploatarea de către noi, românii neaoşi, nu sunt de acord, căci statul s-a dovedit de când îl ştim corupt şi nepriceput. La un singur lucru ne pricepem bine, la şpaga instituţionalizată, de când Ştefan cel Mare, plictisit de cele 57 de războaie cu turcii, le-a promis şi le-a dat şpaga corespunzătoare. De atunci, peste 400 ani tot s-a dat haraci sau şpagă pentru domnie. Domnul care nu plătea era ras. Dacă dădea altul mai mult, domnul era mazilit, adică schimbat. Dacă aduna mai mult şi dădea mai mult, revenea pe tron, a doua sau a treia oară. Acum şpaga se dă pentru altceva. Suntem doctori şi la dat, şi la luat. Ne supărăm numai dacă cineva nu ne lasă nici să dăm, nici să luăm.

Revenind la oile noastre, adică la subiectul Roşia Montană, el poate şi trebuie privit şi dintr-o altă perspectivă. RMGC este listată la bursă în Canada. Acest fapt a dat idei unora cu bani ca să câştige cât mai mult şi cât mai repede. Dacă proiectul s-ar declanşa acum, de-abia peste vreo patru ani s-ar intra pe profit din vânzarea aurului şi argintului. O astfel de investiţie nu interesează pe moment investitorul român. În schimb se poate bucura de un câştig rapid dacă joacă la bursă la Montreal sau unde se mai tranzacţionează această acţiune. S-a văzut în timp