Permanentizarea condiţiilor de criză economică produce efecte negative în toate sectoarele economice şi categoriile sociale, punând în pericol capacitatea societăţii de a se autoregla, în condiţiile în care statul este pus sub o presiune majoră din lipsă de resurse.

Cazul educaţiei superioare în România este profund grăitor. De la strategia de la Bologna şi până astăzi am cam ratat toate ţintele propuse pentru învăţământul superior şi chiar dacă nu ne dorim o societate numai de absolvenţi de facultate, numărul absolvenţilor şi calitatea acestora contează enorm în supravieţuirea, nu mai spun, în modernizarea societăţii noastre.

Supun atenţiei dumneavoastră astăzi problema creşterii taxelor universitare, situaţia care duce la accelerarea problemelor sistemului învăţământului superior. Creşterea taxelor universitare s-a produs în majoritatea ţărilor europene şi a generat îngrijorări profunde cu privire la sustenabilitatea sistemelor. În România, rata abandonului studiilor universitare este de aproximativ 50%, conform unui studiu al Asociaţiei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România.

Astfel, sistemul educaţional superior nu este sustenabil nici măcar pe termen mediu, luând în considerare descreşterea numărului de studenţi, nivelul pregătirii absolvenţilor, dar şi cel al posibilităţilor de angajare a acestora în piaţa muncii. Mai mult, studii sociologice europene arată că în acest moment există o supracalificare a absolvenţilor de universităţi în opoziţie cu oferta de muncă existentă în piaţă, ceea ce teoretic ar însemna că trendul descendent al numărului de studenţi reprezintă o adaptare la necesităţile pieţei.

Însă România are unul din procentele mici de pregătire universitară la nivel de Europa, ceea ce înseamnă că se cimentează acest procent şi ca nivel de dezvoltare în raport cu alte societăţi şi economii. @N