Poliţia Română te bate de te zăpăceşte, dacă îndrăzneşti să comentezi, la Timişoara.

Pe A1 te dă cu capul de maşină, dacă refuzi să te legitimezi. La prima vedere, mentalitatea de miliţian pare că bântuie ca un strigoi printre agenţii din stradă. Chestorii care conduc Poliţia nu se obosesc să dea explicaţii pentru ultimele scandaluri grave provocate de poliţişti. Mahării din Poliţie nu sunt singurii care ar trebui să aibă o reacţie. Consiliul Superior al Magistraturii are de studiat cazul judecătorului împlicat într-un scandal foarte ciudat.

La Timişoara, acum câteva zile, un cetăţean a ajuns pe mâna echipei de resuscitare SMURD, aproape în comă, după ce a supărat agenţii de la o secţie de poliţie. Imaginile cu faţa tumefiată a bărbatului, alături de sângele din curtea celui agresat, sunt indicii suficiente pentru a trage concluzia că s-a comis un abuz înfiorător.

În orice ţară civilizată începea o anchetă serioasă şi zburau temporar din funcţii şeful Poliţiei Municipale alături de şeful Poliţiei Judeţene, asta pentru că violenţa din stradă expune o mare problemă de management. Este grav că ajung să poarte uniformă bizoni incapabili să-şi controleze nervii, dar mai grav este că şefii instituţiilor nu sunt capabili să-i depisteze şi să-i dea afară. Desigur, aceasta e o logică aplicabilă în state civilizate unde şefii din Poliţie ajung pe funcţii după criterii profesionale.

În România, unde comisarii-şefi şi chestorii primesc sau pierd funcţii după cum vor politicienii, "se fac cercetări", nimeni nu păţeşte momentan nimic. Mai aflăm de la purtătorul de cuvânt al Poliţiei Timiş că SMURD a ajuns la faţa locului pentru că victima suferea de diabet şi că aceasta a provocat agenţii. Problema e că diabetul nuţi învineţeşte faţa şi că poliţiştii ar trebui să ştie cum să gestioneze acceptabil persoanele dificile. Nimic nu justifică faţa tumefiată a timişore