După ce ani de zile Aradul a dat Bucureş­tiului politicieni de clasă, cum e cazul celui mai competent secretar de stat din istoria post-decembristă, Eusebiu Pistru, o eminenţă cenuşie în domeniul Transporturilor, era momentul să ne asumăm şi un candidat la funcţia supremă în stat: Preşedinţia României. Se vorbea de mult despre astfel de intenţii din partea primarului Gheorghe Falcă, omul care visa cu ochii deschişi la cea mai înaltă funcţie în stat, dar puţini credeau că cel mai important politician al Aradului va cuteza să facă acest pas care-i va pune în umbră şi pe corifeii Marii Unirii, Vasile Goldiş sau Ştefan Cicio-Pop, prin însemnătatea acestui gest de o cutezanţă fără precedent. Dincolo de latura patologică a situaţiei, dincolo de dilema „să chemăm sau nu salvarea“, demersul primarului Gheor­ghe Falcă de a se înscrie în cursa internă din PD-L pentru poziţia de candidat la prezidenţiale este o veste bună. Gheorghe Falcă ne-a oferit, astfel, un mijloc prin care ţara întreagă, dar şi unii dintre concetăţenii care nu-l cunosc cu adevărat pe primar, să vadă cine conduce de nouă ani de zile Aradul. Să-l cunoască pe omul în al cărui municipiu s-au interzis adunările publice, protestele, mitingurile de orice fel în mai multe locuri, omul care interzice unor români să mărşăluiască pe străzile Aradului, la aproape o sută de ani de la Marea Unire, fiindcă trebuie să sărbătorim 13 generali criminali unguri, pe omul care bagă pumnul în gura presei, în cel mai nedemocratic mod cu putinţă, iar pe de altă parte îşi ridică trusturi care să-l preaslăvească, pe omul care se ocupă să dea afară oameni din diferite societăţi conduse de reprezentanţi PD-L, numai fiindcă acei oameni nu sunt în partid. Gheorghe Falcă ne-a oferit binecuvântata oportunitate ca oamenii din întreaga ţară să afle ce se petrece la Arad, cu licitaţiile cu dedicaţie pentru Confort sau firmele reprezenta