E greu de crezut că un candidat al opoziţiei de dreapta va câştiga Cotroceniul anul viitor, dar este clar că unul care nu obţine nici măcar nominalizarea unică „întru” candidatură nu va ieşi din cursă nici măcar cu notorietatea dată de eventuala participare la turul doi. Practic, la sfârşitul acestei veri, a început anul electoral. A fost ultima vacanţă înainte de europarlamentarele şi, mai ales, prezidenţialele de anul viitor, pentru că, evident, în următoarea vacanţă de iarnă, ca şi în cea prilejuită de Paştele din 2014, diverşi politicieni cu miză la parlamentul european şi la fotoliul de la Cotroceni vor fi mai mult pe la televizor decât pe acasă. Atenţie, căci vor veni colindători falşi, cu mesaje electorale ascunse, cu câteva luni înainte de campania legală, prin calendare, agende, reţete de familie şi alte chestii de genul ăsta. Vara abia trecută a fost o vară pre-electorală prin excelenţă, cu accent pe „-electorală”. După propria teorie politică, dar şi după consilierii cu care i-a blagoslovit, fie partidul, fie bugetul individual, fiecare personaj politic care se visează pe o listă de candidaţi anul viitor a abordat vara ca pregătirea pentru marele meci care urma să înceapă în toamnă şi să se încheie de-a lungul celei de-a doua jumatati a lui 2014. Unii s-au plimbat, prin oraşe turistice şi staţiuni, încercând să strângă simpatii conjuncturale, alţii s-au ascuns ochiului public. Au fost doi, Cătălin Predoiu şi Eugen Tomac, care au părut că nu au ştiut de vacanţă şi au avut ieşiri publice politice uzuale, care au şi coincis de fapt cu primele regrupări cât de cât mai vizibile ale opoziţiei de dreapta. Dacă primul a dat semnale certe că vrea să fie candidatul PDL-ului la prezidenţiale, statutul celui de-al doilea în Mişcarea Populară încă nu este clarificat. De altfel, nici intenţiile