„...Atunci când suntem obosiţi, eul nostru este şi el obosit. Acest al doilea factor negativ nu trebuie, în niciun caz, subestimat. Pe de o parte, eul este forţa motrice a dezvoltării şi a perseverenţei noastre, dar, pe de altă parte, eul ne este un factor foarte restrictiv. El ne influenţează atât instinctul, cât şi percepţia, împiedicând o colaborare optimă între emisferele cerebrale.

Credinţa că deja ştim un lucru reprezintă un exemplu al modului în care ne funcţionează eul. Nu suntem deschişi la alte păreri, idei sau soluţii, ci suntem convinşi că punctul nostru de vedere este singurul corect şi adevărat şi că lumea asta ar fi mai buna dacă toţi ceilalţi şi-ar însuşi punctul nostru de vedere.

Cei care reuşesc să-şi decupleze eul vor simţi, literalmente, că toate lucrurile şi toţi oamenii sunt conectaţi şi că toţi provenim din una şi aceeaşi sursă. Teama este un al treilea factor negativ, un alt aspect important al condiţionării noastre.

Teama ne face să urmăm tot felul de căi deja bătătorite – când, de fapt, ar trebui să le evităm. Condiţionarea prin insuflarea fricii începe chiar cu modul în care suntem educaţi. Părinţii ne atenţionează încontinuu cu privire la posibile pericole şi la consecinţele comportamentului nostru. În parte, asta nu e rău, pentru că, dacă nu le-ar fi teamă, copiii ar intra pe autostradă din pură curiozitate. De alte temeri, însă, ne-am putea lipsi, aşa cum ne lipsim de durerea de cap. Ne naştem cu două temeri: teama de moarte şi teama de zgomot. Toate celelalte temeri le învăţăm.

Dezavantajul temerilor învăţate este că, prin ele, continuăm să facem apel la raţiune. Ne gândim că ceva ar putea să nu meargă cum trebuie şi atunci încetăm să mai existăm aici şi acum. Teama aduce cu ea stres şi astfel se închide cercul. Stresul nu ne lasă să ne relaxăm, aşa că nu putem să ne folosim de niciunul dintre celelalte