La mijlocul săptămânii trecute au avut loc alte audieri în cadrul Comisiei parlamentare pentru Roşia Montana. Au fost invitaţi specialişti din mai multe domenii, de la economie, la minerit, metalurgie sau alte activităţi conexe proiectului. Printre cei primiţi de Comisie, Marin Bivolaru, specialist băimărean, fost secretar de stat la începutul anilor 1990, a condus departamentul Metalurgie. Probabil cea mai consistentă intervenţie în cadrul zilei de audieri.
Marin Bivolaru este unul din puţinii specialişti români care au luat parte la toate lucrările importante din zona minerit-metalurgie, începând cu anii `70 şi cu mult după Revoluţie. Este depozitarul unor episoade foarte importante din istoria recentă a României, având în vedere că a participat în mod direct şi la negocieri cu BM, şi FMI, dar şi la edificarea unor (multor) obiective industriale din minerit şi metalurgie. Cele două merg mână-n mână, sau aşa ar trebui să fie. Printre altele, este cel care a lucrat la Coşul de dispersie de la Phoenix, a făcut prima staţie de epurare a apelor din iazul Reminului, mai există părţi din acesta. A lucrat cu un colectiv şi au pus la punct metoda CIP (cărbune în pulpă) cea pe care australienii de la Esmeralda au prezentat-o în 1994 ca fiind tehnologia lor şi cea mai modernă. Bivolaru şi colectivul cu care a lucrat au definitivat metoda înainte de 1989. Nu au fost băgaţi în seamă!
Despre acestea şi altele, GAZETA de Maramureş a mai scris. Credem că este important ca specialiştii care au lucrat la Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere (ICPM) din Baia Mare să fie audiaţi, să fie ascultaţi, să fie cooptaţi în colectivele care lucrează spre mai binele României. Şi în Baia Mare mai sunt, nu au plecat toţi în alte ţări. O parte predau la Universitatea de Nord, alţii sunt prin ţară, pensionari, dar din categoria celor activi. Marin
