„Cultura este complicată, dar nu există motiv pentru care ar trebui să fie complicată și administrarea ei” (Simon Mundy, Politici culturale Un scurt ghid)

DE ACELASI AUTOR Managementul instituțiilor în defavoarea managerilor culturali Două modele radical diferite Continuînd articolul privind managementul instituțiilor publice de cultură, așa cum se înfățișează el după modificările din vara anului 2013, reiau inventarierea celor mai importante prevederi, exact de unde am rămas:

7. Managerul poate fi numai o persoană fizică, renunțîndu-se la prevederea care permitea și unei persoane juridice de drept privat să acceadă la această funcție (Art.2, lit b și Art.3): în 2005, cînd a apărut primul act normativ care guverna actul managerial public în cultură și în 2008, cînd s-a refăcut acesta, s-a proiectat posibilitatea ca rolul managerului să poată fi asumat atît de o persoană fizică, cît și de o entitate juridică. Arhitectura noului cadru viza ca managementul să poată fi preluat fie prin concurs, fie, așa cum permitea legislația instituțiilor de spectacole sau concerte, să poată fi concesionat pe o perioadă de maxim 10 ani (Ordonanța 21/2007, aprobată de Legea 353/2007). Acum, sigur, așa ceva la noi nu s-a pomenit, sau, mai elegant spus, nu a existat precedent în acest sens: nicio instituție publică de spectacole sau concerte nu a fost concesionată, normele metodologice care ar fi trebuit să stabilească procedurile de concesionare a serviciilor artistice nefiind niciodată elaborate (1). Există, în schimb, experiențe similare în alte țări? Cum sa nu! Apelez la exemplul polonez, pentru că îmi este cel mai la îndemînă: Teatrul Ochoty din Varșovia, teatru municipal, a devenit în 2010 primul teatru condus de o echipă non-guvernamentală: Biroul Cultural varșovian (Biuro Kultury m.st. Warszawy) a desemnat-o pe Joanna Nawrocka de la Studioul de Tea