Nicoară Mihali e un fel de „Don Quijote” al culturii maramureşene. În 19 octombrie, la Biblioteca Universităţii Oradea îşi va susţine lucrarea de doctorat cu titlul: „Din istoria modernă şi contemporană a Ţării Oaşului – Lumea tradiţională şi Vendeta”, la care este aşteptat şi istoricul şi filosoful Neagu Djuvara.

Reporter: Cine-i scriitorul Nicoară Mihali şi de ce a ales tema vendetei în lucrarea de doctorat?

Nicoară Mihali: Dacă este să vorbim de generaţii în literatură, absolut fiecare generaţie are exponenţi de seamă. Eu sunt o generaţie a anilor ’90, când mulţi nu se dezmeticeau şi nu ştiau ce se întâmplă după libertatea din ’89. Şi atunci, copilul acela dormea pe sub poduri şi era al nimănui, şi care a vrut să fie exponentul unei generaţii, a vrut să demonstreze că se poate ajunge şi până acolo încât să poţi lua un titlu de doctor. În cazul meu este un doctorat în antropologie. Pentru că undeva la 14 ani m-am pierdut în Ţara Oaşului, într-o mulţime care ducea spre gară doi feciori care plecau la cătănie. Portul lor şi muzica aceea stridentă şi primitivă au pus o amprentă pe mine pentru toată viaţa. Apoi, oşenii mi-au dat posibilitatea să-mi pun un acoperiş. Aşa cum am spus, eram copilul „vagabond”, care dormea pe sub poduri şi pe băncile din parc, cu o pătură, dar am reuşit să-mi fac o casă. Iar cu banii primiţi pe un film monografic despre Ţara Oaşului mi-am acoperit casa. De aceea, port un respect deosebit pentru Ţara Oaşului şi am considerat că nimeni nu s-a aplecat asupra istoriei acestui ţinut. Este o enclavă a românismului de sute de ani, păstrată nealterată. Iar oşenii sunt cei care se descurcă în orice situaţie limită şi fac bani şi din piatră seacă.

Rep: Care este denumirea exactă a lucrării de doctorat?

N.M.: Din istoria modernă şi contemporană a Ţării Oaşului – Lumea tradiţională şi Vendeta. Aceast