Când se analizează situaţia conducerii politice de la Chişinău şi a teritoriului administrat de către aceasta, majoritatea celor ce o fac pornesc de pe poziţii politice, amintesc cumva şi de cele economice, şi trag o concluzie pe care o anticipezi din primele trei fraze ale textului.

Aici, vom începe cu o replică simplă, desprinsă din dispoziţiile Tratatului privind Uniunea Europeană, în art. 8 şi 2: UE dezvoltă relaţii privilegiate cu ţările învecinate, în vederea stabilirii unui spaţiu de prosperitate şi de bună vecinătate, întemeiat pe valorile Uniunii – iar acestea sunt reprezentate de respectarea şi asigurarea la orice nivel al statului de drept, demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii şi a celorlalte drepturi ale omului.

De aceea, trebuie să înţelegem mai puţin provocările spaţiului geopolitic în care Chişinăul evoluează doar ca „politică”: este necesar să observăm că valorile pe care construcţia unionistă europeană le are trebuie să fie împărtăşite nu doar prin vorbe, ci şi prin fapte. Iar faptele – problemă veche a omenirii, încă din timpul romanilor sesizată – fac diferenţa între oamenii de valoare, de caracter, sau de joasă speţă.

Este adevărat, Chişinăul are probleme, şi nu întotdeauna conducătorii săi se dovedesc a fi consecvenţi în demersurile lor politice interne sau externe, fiind uneori incapabili să înţeleagă că o conduită oscilatorie – mai ales în raport de adevărurile evidente şi cunoscute de toată lumea – le produce mai mult rău decât bine, iar un egoist ar judeca aşa: „îmi face mai mult rău mie, conducător, decât entităţii pe care o conduc”.

De aceea, sunt momente în care declaraţiile diferiţilor lideri – mai un prim-ministru, mai un preşedinte de partid etc. – în câteva probleme uşor de înţeles în orice capitală care contează în jocul geopolitic al zonei sunt stupide.

Respectul este obligatoriu de obţin