„M-am format în cultura franceză, căreia îi apreciez frumuseţea şi exactitatea”, declara Horia-Roman Patapievici în iunie 2008, când a fost decorat de către ambasadorul Franţei la Bucureşti, domnul Henri Paul, cu Ordinul Artelor şi Literelor în Grad de Ofiţer, pentru contribuţia sa la dezvoltarea relaţiilor culturale dintre cele două ţări.

Micul Horia s-a născut la momentul şi locul potrivit (18 martie 1957 în Bucureşti) pentru a prinde perioada cea mai frumoasă a revistei Vaillant: din aprilie 1965 apărea într-un nou format şi cu un nou subtitlu „le Journal de Pif ” şi mai ales venea în România într-un tiraj mult mai mare, datorită deschiderii culturale spre Occident antamată la începutul anilor 60.

Aşa cum mărturiseşte în Zbor în bătaia săgeţii, „ca mulţi copii din generaţia mea, eram exaltat de benzile desenate din revista Pif.”. Publicaţia are „un sens aparte în destinul meu intelectual. Datorita ei am deprins repede limba franceză, şi de timpuriu”, scrie el mai departe. Dar nu era atras de peripeţiile puerile ale lui Placid et Muzo sau ale lui Arthur-fantoma. Nu, el aprecia în mod deosebit calambururile şi subtilităţile unor personaje precum Gai-Luron, „veselul chefliu cu un facies mereu egal cu sine” sau ale Castravetelui Mascat. Şi mai ales a fost fascinat de ezoterismul aventurilor lui Corto Maltese, imaginate de italianul Hugo Pratt şi publicate, începând cu 1970, în noua ediţie a revistei Pif Gadget. Amintirea acestor episoade citite în copilărie, dar şi faptul că, la începutul anilor `90, un prieten pasionat de Hugo Pratt (Mircea Mihăieş?) i-a pus în mână colecţia completă a benzilor desenate cu Corto Maltese, au prilejuit scrierea unora dintre cele mai frumoase şi erudite pagini de exegeză din România, despre acest personaj unic în mitologia contemporană europeană, în volumul amintit.

Apoi, la 16 ani, H.R. Patapievici îşi vinde colecţia