În a patra zi, am ajuns la palatul care găzduieşte astăzi Senatul francez, Palatul Luxembourg. Construit la începutul secolului al XVII-lea, din dorinţa reginei Maria de Medici de a avea un palat asemănător celui din Florenţa sa natală, Palatul Luxembourg este considerat exemplu de arhitectură clasică franceză din secolul al XVII-lea, un punct culminant al construcţiilor de castele.
Grădinile Luxembourg sunt absolut fantastice. Acoperind o suprafaţă de aproximativ douăzeci şi cinci de hectare, grădinile cuprind mai mult de două sute de statui, nenumărate ronduri de flori şi tipuri de arbori, chiar şi castani, fântâni şi bazine cu apă. Chiar la intrarea din partea de sud a grădinilor, câţiva îngrijitori se ocupau de toaleta matinală a câtorva ponei.
Pe gazonul dintre aleile grădinilor poţi vedea oameni de diferite vârste, cu diferite preocupări. Printre altele, un grup eterogen din punctul de vedere al vărstelor membrilor săi practica thai chi. I-am admirat vreo zece minute, după care mi-am continuat preumblarea, zgâindu-mă la statui. În apropierea fântânii Maria de Medici, am descoperit un mic chioşc, unde cred că se vinde cea mai ieftină cafea din tot Parisul, adică doar un euro.
Grădinile Luxembourg reprezintă un loc ideal pentru pasionaţii de citit. Din păcate, pe la prânz a început să se înnoreze.
În apropierea Palatului Luxembourg se află Muzeul Luxembourg, primul muzeu francez, deschis publicului în anul 1750. Acesta a găzduit o vreme picturi ale unor mari maeştri, printre aceştia numărându-se Rubens, Leonardo da Vinci, Veronese, Tiţian, Puossin, Rembrandt şi van Dyck. După ce respectivele picturi au fost transferate la Luvru, Muzeul Luxembourg a devenit muzeu de artă contemporană, găzduind numeroase expoziţii temporare.
Nu departe se află Muzeul Cluny. Acesta a fost în secolul al XV-lea o mănăs