O cercetătoare britanică susţine că are dovezi că animalele pot vorbi. Una dintre ele este abilitatea remarcabilă a unui papagal african gri pe nume Alex de a se conversa cu experta Irene M. Pepperberg.
"Potrivit legilor naturii, papagalul nu ar trebui niciodată să poată avea o conversaţie cu mine. Scepticii, şi sunt destui, spun că papagalii pot doar mima cuvinte. Într-adevăr, când am început să lucrez cu Alex, cei mai mulţi specialişti credeau că nu există o comunicare adevărată între oameni şi animale", spune cercetătoarea Irene M. Pepperberg.
"La început, Alex scotea sunete la întâmplare. Dar în 4-5 săptămâni, cerea un "ay-er" pentru a-şi curăţa ciocul după ce mânca fructe. O zi mai târziu, spune "pay-er" (platnic, n.r.). Putea să identifice o cheie de argint când i-o arătam. Şi mă întrebam cu se îmbunătăţeşte pronunţia lui Alex atât de bine de la o zi la alta", mai spune cercetătoarea.
"Răspunsul a venit când i-am lăsat o casetă să funcţioneze peste noapte - precum copiii mici, el vorbea singur, exersând cuvintele noi. În câteva săptămâni a învăţat culorile şi putea identifica o cheie roşie", explică Irene, precizând că el ştia că o cheie este o cheie, indiferent de culoarea ei. "Această abilitate vocală cognitivă nu a mai fost demonstrată până acum la animale, nici măcare la cimpanzei. A fost un început extrem de bun".
Deşi cercetătoarea şi-a propus să nu se ataşeze de papagalul studiat, aceasta a "cedat" atunci când pasărea a învăţat să îi spună "I love you" (te iubesc, n.r.) în momentele în care era tristă.
În 1979, experta a stat o noapte întreagă pentru a completa o cerere pentru o bursă de 20 de pagini, după care a ieşit în oraş la prânz. Când s-a întors acasă, papagalul îi mâncase cererea. "Cum ai putut face aşa ceva?", l-a certat Irene pe Alex, care i-a răspuns, în mod uimitor: "Îmi pare rău... îmi pa
