Îi vezi de la depărtare cum stau adunaţi, ca-ntr-un elastic uman care se-ntinde şi se destramă de-a lungul Bahluiului. Bătrâni, tineri, părinţi care-şi duc copiii în braţe sau în cărucioare. Cu ceasuri de aur la mână şi geci de piele, cu aceleaşi haine pe care le-au purtat şi anul trecut la coadă. Toţi pelerinii spun că au simţit ceva ce numesc cu evlavie şi sfială „chemarea Sfintei“ şi s-au aşezat, cum fac în fiecare an, la coadă, să se poată închina la moaştele din curtea Mitropoliei. Iar Sfânta i-a aşteptat, în baldachinul împodobit cu flori, şi le-a ascultat rugăciunile tuturor.

Azi va fi descoperită

Sfînta îşi ţine mâinile împreunate, a rugăciune. În afara acestora e acoperită în întregime de racla în care-şi odihneşte veşnicia. Doar astăzi, de ziua privegherii ei, va fi descoperită în întregime, fiind învelită doar cu nişte veşminte albe, subţiri. Cândva, credincioşii îi puteau vedea faţa, dar se spune că aceştia, după o zi de stat la coadă, ajunşi în dreptul raclei începeau să muşte din moaştele acesteia pentru a putea lua o părticică cu ei, acasă. De atunci, Sfânta şi-a ascuns chipul. De atunci, unii pelerini au început să se teamă. Mariana din Leţcani, de exemplu, a citit undeva, pe Internet, că în locul moaştelor ar fi de fapt un ghips mai mare acoperit cu o pătură. Femeia solidă, ale cărei buze roz lucesc la lumina lumânărilor, nu mai ştie ce să creadă, chiar dacă a venit deja de câţiva ani, negreşit, să-şi verse năduful la Sfântă. Acum stă aproape de raclă, iar mâinile se frământă unele pe altele de parcă ar fi adus de-acasă aluatul pentru cozonaci care încă n-a apucat să crească.

Entuziasmul dispare spre începutul cozii

Însă weekendul acesta, veşmintele din dreptul palmelor Sfintei Prascheva sunt negre, pământii, departe de albul straielor încă acoperite de raclă. Miile de oameni care au trecut deja prin dreptul b