N-a fost aşa cum mi-am dorit cu Andorra sau mai bine zis cum mi-am impus să-mi doresc. Am tot sperat la acea diferenţă de măcar 5 goluri până la schimbarea post pe post din atac. De ce s-a schimbat vârf cu vârf? Probabil ca să nu riscăm egalarea. Dar nu mai bine riscam în sens invers? Cu ce ne-ar fi deranjat băieţii ăia dacă rămâneam în trei pe spate? Aşa, am bătut cu 4-0 Andorra şi ne trebuie 5-0 cu Estonia. Invers era mai ieftin. Dar da, ştiu, avem pe alţii care muncesc pentru noi. Însă ăştia de i-am angajat pe gratis vor ajunge şi la Istanbul, unde turcii sunt dispuşi să pună tibie pe tibie, cu Terim Magnificul în frunte şi cu un stadion de fanatici în spate. Să vedem dacă nu cumva le vor tremura chiloţii olandejilor, dovedindu-se astfel demni de dispreţul nostru...

Sâmbătă şi duminică ne-am fi putut consola cu succesele naţionalei alternative, aia de minifotbal, renegată de FRF. S-au enervat prăfuiţii ăia de la Casa Fotbalului din cauza candidaturii lui Răzvan Burleanu, preşedinte FR Minifotbal şi al Federaţiei Europene de Minifotbal, la scaunul lui Sandu, aşa că au dat interzis arbitrilor de la eşaloanele inferioare să mai oficieze la „competiţii neomologate”, unde făceau şi ei un ban cinstit. Asta deşi şansele lui Burleanu sunt cam ca ale ungurilor în Olanda, însă atacul unuia din afară nu putea fi lăsat fără răspuns. Dar nu Burleanu va fi cel afectat, ci organizatorii de competiţii zonale, care vor trebui să improvizeze. Succesele de care vorbeam chiar au venit, la Europeanul din Creta naţionala ajungând până în finală la ora la care scriu aceste rânduri, numai că... Asta să fie varianta aia de fotbal despre care se spune că e mai spectaculoasă, că se dau goluri multe, răsturnări de scor etc?! Păi ai noştri au o medie de sub 1 gol/meci şi totuşi sunt în finală!! S-or fi sufocat în echipamentul ăla cu mânecă lungă, la 30 de grade, ales probabil ca să