Miniştrii de Finanţe ai zonei euro reuniţi luni la Luxembourg se apleacă asupra dosarului rezoluţiei bancare, una dintre piesele principale ale vastei Uniuni Bancare. Cea din urmă, imaginată pe fugă de europeni, ar trebui să împiedice pe viitor crize financiare precum cea din 2008.

Corespondenta RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan

Propusă de Comisia Europeană în vara trecută, rezoluţia bancară ar trebui votată de eurodeputaţi înainte ca mandatul lor să ia sfârşit, în mai 2014. De aceea, un compromis cu statele membre se impune deja de acum.

Miniştrii de Finanţe ai zonei euro şi apoi ai întregii UE dezbat luni şi marţi cu precădere două aspecte legate de rezoluţia bancară: cine va da semnalul de alertă în cazul în care o bancă se află în pragul falimentului şi cine va alimenta un fond de rezolvare a crizelor?

Comisia Europeană este singura instituţie UE care poate da semnalul de alertă, cu toate că Germania nu este de acord cu această idee. Se va căuta acum un compromis, care va acorda probabil temporar acest rol Comisiei Europene, până când Germania poate prezenta o alternativă.

Cât despre sursele de finanţare, tot Germania este cea care se opune ideii unui fond unic de rezoluţie şi propune crearea unei reţele interbancare.

În fine, noua instituţie născută în tumultul crizei, Mecanismul European de Stabilitate ar juca rolul plasei de securitate, dacă fondul de rezoluţie s-ar arăta insuficient. Şi care bănci vor intra în supravegherea europeană, până acum inexistentă, este vorba doar de băncile mari, ca şi cum cele mici nu ar putea provoca probleme de talie? Miniştrii vor defini şi acest aspect.

Toate aceste elemente tehnice şi greu de priceput pentru cei din afara lumii finanţelor sunt piedestalul unei protecţii împotriva unei viitoare crize.

Comisarul european al pieţelor financiare, francezul Michel Barnier, es