În ziua de 15 octombrie 1922, în Catedrala episcopală din Alba Iulia, căreia i s-a spus mai apoi Catedrala Reîntregirii, a avut loc încoronarea suveranilor României Mari, regele Ferdinand I şi regina Maria. Prin încoronarea din 1922, Alba Iulia a devenit oraşul de suflet al României. Ceea ce s-a întâmplat la Alba Iulia pe 15 octombrie 1922 a fost una dintre cele mai strălucite şi emoţionante ceremonii organizate vreodată de statul român.
Alba Iulia a fost de-a lungul secolelor martor al unor evenimente de seamă ale istoriei şi culturii româneşti. În anul 1648, aici a apărut Noul testament, zis şi „de la Bălgrad”, al mitropolitului Simeon Ştefan. Tot în Alba Iulia, în 1785, au suferit martiriul Horia şi Cloşca. Momentul cu cele mai adânci semnificaţii s-a petrecut în anul 1599, atunci când Mihai Viteazul a realizat aici unirea politică a Ardealului cu Ţara Românească. Acestea sunt motivele pentru care Casa Regală, dar şi clasa politică, au ţinut ca slujba religioasă în care trebuiau să fie sfinţite simbolurile regale şi unde trebuia să aibă loc ceremonia încoronării să se desfăşoare la Alba Iulia.
Una din marile împliniri ale Unirii de la 1 Decembrie 1918 a fost şi construirea Catedralei episcopale din Alba Iulia, într-un timp record de numai un an şi jumătate, între 1921 şi 1922, sub conducerea arhitectului V. J .Ştefănescu, având ca model biserica lui Petru Cercel din Târgovişte, cu pictura executată de Costin Petrescu. Catedrala a fost sfinţită cu ocazia încoronării de mitropolitul primat al României, Miron Cristea.
Ideea unor festivităţi de mare amploare cu o largă participare internaţională menite să consolideze Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 şi să ducă la creşterea prestigiului României a aparţinut reginei Maria, cu toate că „Soacra balcanilor” era conştientă de faptul că o astfel de tradiţie - a
