Din 2007, Uniunea Europeană şi Guvernul au “aruncat” miliarde de Euro în proiecte de aducţiune cu apă şi canalizare. Totuşi, jumătate din populaţia ţării nu au acces la aceste servicii. Proiectele primăriilor s-au pierdut prin caracatiţa surselor de finanţare. Cele mai multe lucrări de aducţiune cu apă şi canalizare stagnează din lipsă de fonduri sau au fost puse pe aşteptare din motive politice. Astăzi, nimeni nu ştie exact cum s-au deschis şi cum se vor închide aceste şantiere. Maramureşenii speră însă ca în Mileniul III să aibă acces la un dram de civilizaţie.

Phare, Sapard, ISPA, programe naţionale. În total, vreo 10 surse de finanţare prin care primăriile au putut accesa fonduri pentru lucrări de alimentare cu apă şi canalizare. În cei cinci ani şi jumătate de când este membră a Uniunii Europene, România a absorbit 2,8 miliarde de euro din fonduri structurale pentru investiţiile administraţiilor locale în reţelele de apă şi canalizare, însă mai mult de jumătate din populaţia ţării continuă să nu aibă acces la servicii de canalizare, iar aproape jumătate dintre români nu au nici apă curentă în locuinţă, relevă un studiu dat publicităţii recent de Institutul de Politici Publice (IPP): „Puţin peste jumătate din populaţia României (aprox. 11 milioane de locuitori) are astăzi acces la reţeaua de alimentare cu apă şi mai puţin (doar 45%) la canalizare, aproape de finalul actualului exerciţiu financiar al UE din care deja s-au contractat aprox. 2,8 miliarde euro pentru infrastructura de apă-canal (în principal prin POS Mediu, pe lângă programele specifice ale ministerelor de sprijinire a investiţiilor locale)”.

Şi, în loc să însemne dezvoltare, programele de finanţare au adus haos şi stagnare. Numai prin programele guvernamentale s-au deschis circa 4.000 de şantiere. S-a dat câte puţin să ajungă la toţi şi, până la urmă, n-a mai ajuns