În urmă cu câteva zile, ceva mi-a zgâriat colţul ochiului. O fată de vreo 12, 13, hai 14 ani, se chinuia cu mâinile tremurânde să aprindă un muc de ţigară pe care, cel mai probabil, îl găsise pe stradă. Era chiar aici, lângă geamul biroului de la Monitorul. Pletele îi fluturau în vânt, era frig, dar singura ei dorinţă părea aceea de a fuma acel afurisit de chiştoc. Când, în cele din urmă, l-a aprins, s-a liniştit, a tras din el şi a plecat mai departe. Am rămas gândindu-mă la copiii mei şi la cât îmi doresc să nu ajungă vreodată aşa. Apoi m-am gândit câţi microbi erau pe acel muc de ţigară, din gura celui care l-a aruncat, din mizeria străzii... Mă gândesc şi acum cât de mult te chinui (şi te bucuri şi te înalţi) crescând un copil şi apoi să-l vezi tremurând pentru că nu se mai aprinde odată un chiştoc găsit pe stradă...
În urmă cu câteva zile, ceva mi-a zgâriat colţul ochiului. O fată de vreo 12, 13, hai 14 ani, se chinuia cu mâinile tremurânde să aprindă un muc de ţigară pe care, cel mai probabil, îl găsise pe stradă. Era chiar aici, lângă geamul biroului de la Monitorul. Pletele îi fluturau în vânt, era frig, dar singura ei dorinţă părea aceea de a fuma acel afurisit de chiştoc. Când, în cele din urmă, l-a aprins, s-a liniştit, a tras din el şi a plecat mai departe. Am rămas gândindu-mă la copiii mei şi la cât îmi doresc să nu ajungă vreodată aşa. Apoi m-am gândit câţi microbi erau pe acel muc de ţigară, din gura celui care l-a aruncat, din mizeria străzii... Mă gândesc şi acum cât de mult te chinui (şi te bucuri şi te înalţi) crescând un copil şi apoi să-l vezi tremurând pentru că nu se mai aprinde odată un chiştoc găsit pe stradă...