Cu siguranţă aţi auzit de Superbowl-ul american: sume colosale plătite de companii pentru 15 secunde de glorie în pauzele meciurilor, sute de milioane de telespectatori, practic, cel mai vizionat fenomen televizat din întreaga lume şi, mai ales, bucuria sportului împărtăşită între atâtea suflete.
Superbowl-ul este deznodământul unui sezon al campionatului de fotbal american, iar amploarea lui este atât de mare încât biletele se vând instant. Am avut norocul ca anul acesta să trăiesc pe viu, cu piele de găină, un Superbowl la nivel mai mic, dar la fel de important pentru adepţii sportului în cauză: WCS (World Championship Series) sau finala sezonului 3 al popularului joc League of Legends.
Riot Games, compania care a inventat jocul cu 50 de milioane de jucători, dintre care 12 milioane joacă zilnic – imaginaţi-vă! De 6 ori populaţia Bucureştiului! – iau sportul electronic foarte în serios şi sunt dispuşi să investească oricât de mult pentru a face parte din acest fenomen similar sportului obişnuit.
Diferenţa dintre sportul clasic (fotbal, volei, baschet etc.) şi eSports devine pe zi ce trece mai măruntă. Desigur, jucătorii unui meci de League of Legends sau alt tip de joc pe calculator nu depun efort fizic precum membrii unei echipe de fotbal. Însă tensiunea mentală din timpul unui meci a cărei mize este un premiu de 1 milion de dolari este şi ea la fel de mare, mai ales când ai 17 ani şi te afli în finala celor mai buni jucători din lume.
Similar unui sport obişnuit, echipele de eSports trebuie să se pregătească, să se antreneze zilnic, să îşi studieze adversarii şi evident să participe la derbiuri prin diferite cupe sau în LCS (League of Legends Championship Series).
Pentru jocurile obişnuite, împachetarea într-un mod sărăcăcios a acestei activităţi a făcut ca potenţialii sponsori să nu se încumete să investe
