Zona Marii Caspice – o regiune deocamdata pasnica si aparent calma – constituie, de fapt, o punte intre mai multe conflicte, daca nu directe, atunci latente si ascunse, dar capabile sa arunce in stare de razboi uriasa suprafata a Eurasiei centrale.
Pozitia geopolitica specifica a Marii Caspice o transforma intr-o zona de tensiuni geopolitice permanente, incordare care, prin natura ei, are darul de aduna la un loc diferitele procese care au loc in Orientul Indepartat, Caucaz, Afganistan si Asia centrala. Instabilitatea fragila din Caucazul rusesc, tendintele separatiste din vestul Kazahstanului nu fac decat sa completeze mozaicul general al unui eventual mare razboi. Marea Caspica este o parte a arcului de instabilitate, despre care a tot vorbit, candva, analistul american Zbigniew Brzezinski.
Daca, la un moment dat, pozitiile regimului lui Bashar al-Assad se vor clatina, fie si usor, razboiul din Siria se va extinde automat asupra Iranului. Nu intamplatoare apar, in acest context, pregatirile militare ale Teheranului pe malul sau al Marii Caspice. Autoritile iraniene au inceput sa deplaseze in provinciile din zona Marii Caspice subunitati militare.
Potrivit agentiei Fars, in regiune va fi infiintat un centru de antrenament, „cu misiunea de a pregati trupele terestre si marine ale armatei iraniene in vederea unor operatiuni in apelele Marii Caspice”. Pana acum, securitatea din aceasta zona era asigurata de o flota militara obisnuita, unitatile armatei tinand sub observatie situatia din Golful Persic.
In principalele doua porturi la Marea Caspica – Bandar e-Anzeli si Mahshahr – cele mai importante nave au fost, pana de curand, purtatoarele de rachete: Houdong, de fabricatie chineza, Kaman (productie germana) si Sina (productie proprie). Flota iraniana nu a dispus de nave mari.
Astazi, in porturile iraniene la Marea Caspica pot fi vaz
