În vreme ce toată floarea cea vestită a politichiei româneşti, de la premieri mincinoşi, dar credincioşi, la armeni incompetenţi, dar prezenţi, a plecat în pelerinaj la Iaşi, să pupe moaşte în direct şi la oră de vârf, unul dintre greii vieţii noastre politice, Ion Iliescu, a rămas acasă. Şi aceasta nu pentru că, aşa cum ar susţine gurile rele, ar fi un ateu înrăit, ci pentru că, aşa cum ar fi mărturisit, într-un grup de tovarăşi, n-a vrut să facă o concurenţă neloială Cuvioasei Parascheva.

„Măi, dragă, ar fi spus bătrâna şandrama stalinistă, eu iubesc foarte mult Iaşiul, de pe vremea când eram prim-secretar aici. Mi-ar fi plăcut să-l vizitez iar, în aceste superbe zile de toamnă, cu seisme şi inundaţii, dar n-am vrut să deturnez sensul manifestării. Imaginaţi-vă cum ar fi fost să apar şi eu acolo! Toată lumea ar fi fugit de la Parascheva şi ar fi sărit să mă pupe pe mine. Mă gândesc doar la doamna Rovana şi la aia mică a lui Dragnea, care au răsucit la sarmale toată noaptea, cum s-ar fi simţit ele, săracele?

Nu mai zic de popi, care ar fi rămas cu cutia milei goală, fiindcă lumea ar fi început să arunce cu monede în mine. Puteam eu să le fac aşa ceva? Oricât oi fi eu de liber-cugetător, nu puteam. Ar fi însemnat concurenţă neloială, adică un lucru de care doar imperialiştii sunt în stare. Tovarăşa Parascheva, din câte ştiu, a fost o sfântă, a murit pentru idealurile nobile ale creştinismului, întinate de tovarăşul Constantin cel Mare şi alţi aşa-zişi creştini, nu se făcea să-i stric ziua, deşi, credeţi-mă, mi-e grozav de dor de o baie de mulţime”.

În altă ordine de idei, Ion Iliescu ar fi precizat că, şi dacă mergea la Iaşi, tot nu s-ar fi dus să pupe moaştele. „Ştiţi cum sunt femeile, mai geloase… Ei, ce-ar fi spus nevastă-mea dacă m-aş fi dus s-o pup pe tovarăşa Parascheva, o doamnă apropiată, ca etate, de mine? N-ar fi intrat la bănuieli?”, ar