Credincioşii ortodocşi sărbătoresc pe 14 octombrie pe sfanta cuvioasă Parascheva, numită şi cea nouă, de la Iaşi, lauda întregii Ortodoxii. Cunoscută, îndeosebi, de bisericile ortodoxe greacă, română, bulgară, rusă și sârbă, Sfânta Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al XI-lea, într-o familie de neam bun și cu credință în Dumnezeu, Parascheva a primit o creștere aleasă și educație religioasă. La 15 ani, aflându-se într-o biserică, a auzit cuvântul evanghelic cine va vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie. Profund marcată, iese din biserică, își împarte hainele săracilor și se hotărăște să-și dedice viața lui Hristos Dumnezeu. Astfel, a intrat într-o mânăstire de fecioare din orașul Ieracleea Pontului. Petrecând cinci ani în acea mânăstire, s-a dus apoi să viziteze mormântul Domnului, din Ierusalim, unde a rămas într-o mică așezare de călugărițe pustnice de pe Valea Iordanului. La 25 de ani s-a reîntors în locurile natale și s-a nevoit încă doi ani în biserica satului, după care a trecut la cele veșnice. Câțiva ani mai târziu, în urma unor minuni petrecute la mormântul ei, moaștele sale au fost găsite întregi și neputrezite, fiind depuse în biserica Sfinților Apostoli din satul Epivat, pentru închinare și cinstire. Acolo au stat timp de 175 de ani. În anul 1223, țarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea a strămutat moaștele Sfintei Parascheva la Târnovo, în Bulgaria, în catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cultul Sfintei Parascheva a trecut și la nordul Dunării, în cele trei țări române. În anul 1393, după ce Bulgaria a căzut în mâinile turcilor, moaștele sale au fost dăruite, pentru trei ani, lui Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești (1386-1418), ca apoi să ajungă în Serbia, la Belgrad, un