Cu toate ca dezbaterea asupra situatiei din Romania este firava, se pot sesiza cateva puncte de vedere distincte in acest moment. Ele merita a fi circumscrise pentru a putea profila asteptata viziune asupra a ceea ce este de facut.
Unii considera ca, in 2009-2012, tara noastra ar fi intrat in reforme, precum reforma sanatatii, a educatiei, a salariilor, a pensiilor, a administratiei, care ar fi chiar reforma statului si ar fi de dus la capat. Acest punct de vedere nu distinge intre schimbari si reforme. Adeptii sai ignora vizibil ceea ce inseamna reforma si trec sub tacere imprejurarea ca niciuna dintre schimbarile intreprinse nu a dat rezultate. „Austeritatea" carpatica nu s-a aplicat in nicio alta tara si seamana mai curand cu deciziile Italiei anilor douazeci. Ea nu s-a dovedit a fi nicidecum politica dezvoltarii, de care tara noastra are nevoie.
Altii acuza alunecarea Romaniei in statutul unei colonii, ca urmare a dezindustrializarii, preluarii marilor sectoare (banci, energie, etc.) de catre companiile straine (care transfera profitul , fara a mai face investitii la noi) si convertirii populatiei in simplu consumator. In tara noastra, scoaterea statului din pozitia de actor economic ar fi fost dusa mai departe decat in alte tari, spre demantelarea statului. Pe de alta parte, Romania a intrat in era globalizarii fara pregatire pentru competitie, ceea ce ar face ca industria indigena sa fie destramata prin liberalizari (piete de capital, produse si forta de munca). Acest punct de vedere nu ia in seama imprejurarea ca politica economica s-a decis la Bucuresti, intr-o perioada in care suveranitatea a fost respectata.
Dupa unele voci, Romania actuala ar plati inceputul sangeros din decembrie 1989, cand s-ar fi instalat un regim incarcat de carente. Este adevarat ca neintelegerile care au urcat atunci la violente si confruntarea din primii ani ai
