Oamenii care au stat la coadă la Sfânta Parascheva s-au mutat ieri în jurul prânzului la rândul format la sarmalele oferite gratis. Aici, unii dintre ei au uitat de bunul-simţ şi au aplicat tehnici întâlnite la rugby: îmbrânceli şi coate-n coaste.

Coada la sarmale se aseamănă cu cea de la Sfânta Parascheva doar la lungime. Oamenii şi-au lăsat smerenia pe uliţele ascunse în spatele Mitropoliei şi s-au aşezat la poarta Cantinei de Ajutor Social cu îmbrânceli, coate-n coaste şi cu un rezervor plin de ceartă. Şi după 15 ore de stat la coadă erau mai mult decât pregătiţi să facă faţă celor 65.000 de sarmale anunţate de organizatori. Cu jumătate de oră înainte de ora mesei, când la Mitropolie slujba încă se apropia de sfârşit, un pâlc de oameni era deja îngrămădit în dreptul staţiei de alimentare cu apă a cisternelor SALUBRIS. Un grup compact, ţinut greu în piept de doi-trei poliţişti locali, care par că şi-au pierdut răbdarea încă de anul trecut, tot la Sfântă. „Staţi în linie, drepţi, înaintaţi doar când vă fac eu semn, mergeţi până la gard şi nu ieşiţi un pas în stradă. Eu răspund pentru fiecare dintre voi şi nu trebuie să vă calce maşinile.“ Poliţistul stă drept, ca un sergent în faţa unui pluton dezorganizat care, periodic, i se aruncă în braţe, încercând să forţeze uşa de la intrare.

„Nu mă dă afară nimeni, nu?“

În spatele lor, Marcel, un bărbat de 50 de ani încălţat cu nişte opinici care aveau, cândva, tălpi, se uită lung la luptele din faţa sa. A venit ieri-dimineaţă să se închine la Sfântă şi a stat aproape 20 de ore la coadă fiindcă a furat un pui de somn pe câteva cartoane, în miezul nopţii. Îl macină o durere de picior şi se strecoară, şchiopătând, către capătul cozii, nu înainte de a fi bruscat de câţiva copii de ţigani, care „au intrat de vreo două ori până acum, i-aţi văzut domnu’ poliţist?“ Vocea femeii răsună strident peste cea a poliţi