Deşi e un teolog respectat şi apreciat în străinătate, deşi e doctor în istoria creştinismului antic la Sorbona, Cristian Bădiliţă e un nume mult mai puţin cunoscut, în bisericile de la noi, decât alte personaje adulate de enoriaşi ca nişte veritabili sfinţi în viaţă – Gigi Becali, de pildă, filosoful practician aflat, momentan, în practică la Jilava. Sarcastic, dar plin de tâlc şi de umor, teologul Bădiliţă e dovada vie că niciun profet nu-i iubit în ţara lui.

Reporter: Ştiu că, în opinia mai-marilor BOR, sunteţi un teolog foarte „rău de gură“. Nu v-au ameninţat că vă dau afară din turma credincioşilor şi vă retrag şi viza de Rai?

Cristian Bădiliță: Ce-ar fi fost Biserica dacă Isus însuşi n-ar fi fost „rău de gură“ cu BOR-iştii vremii Sale? Nici n-ar fi existat. Pentru iudei, profeţii creştini au fost mereu catalogaţi drept „răi de gură“, „blasfemiatori“, „necredincioşi“, chiar „atei“. Evident, nicio comparaţie între biata mea netrebnicie şi profeţii de la începutul creştinismului. Dar ei îmi sunt modele şi maeştri, „cei răi de gură“ din preajma lui Isus, sau din imediata Lui succesiune. Nu toţi „mai-marii“ din Sinod mă detestă. Sunt unii, mai periculoşi, care mă admiră, alţii, şi mai periculoşi, care mă simpatizează. Ca să nu complic lucrurile, am trecut în anul 2012 sub jurisdicţia episcopului greco-catolic de Oradea. Cât despre viza spre Rai, am rugat-o pe soţia mea să se ocupe.

Care-i blestemul României: că, după 50 de ani de comunism, s-a ales cu o grămadă de atei sau că, după 23 de ani post-comunism, are atâţia bigoţi?

Problema nu sunt nici ateii puri, nici bigoţii puri, ci bigoţii atei. Noi am inventat pravoslavnicul ateu, chiar preotul ateu. Insul care, după ce aprinde zece lumânări şi coregrafiază o sută de mătănii, iese din biserică înjurând de mama focului sau îşi ia preoteasa la păruială, convins fiind că Duhul Sfânt este,