Vestea că Salam, un artist considerat ferm apărător al valorilor autentice (banii, golanii, rromanii etc) era plin de E-uri, de la cât ecstasy băga în el i-a uluit pe fanii renumitului cântăreţ. Aceştia, convinşi că omul n-a fumat niciodată nici măcar Pxxxa ţigăncii (Lamium purpureum, pentru publicul mai puţin informat), darămite iarbă, nu-şi mai pot reveni din şoc şi acuză chiar existenţa unei conspiraţii, menite să anihileze o mişcare, cea manelistă, care ameninţa să măture establishmentul autohton, mai ceva ca mişcarea flower power în America.
Se pare însă că nu este vorba despre nicio conspiraţie, întrucât mai mulţi hartişti de culoare, mulţi dintre ei împărţind cu Salam nu doar scena, ci şi joint-ul, au recunoscut că ar fi consumat substanţe interzise.
„Nu înţeleg de ce se face atâta caz din asta! Adică n-a făcut nimeni scandal când s-a drogat alde Sid Barrett, Janis Joplin sau Mick Jagger şi face acuma, la noi, că ne-a văzut mai negri ca Hendrix? Procurorii ăştia e tâmpiţi, dom’le, ei nu ştie că hartistul fără droguri e ca nunta fără lăutari? Dacă nu trăgeam şi noi pe nas credeţi că am mai fi putut crea capodopere ca „Tu eşti femeia visurilor mele”, „Şmecher haladit”, „Fă-te frate cu perversu’”, „Am amant şi-s măritată”, „Aşa sunt zilele mele”, „Ne-am îndrăgostit ca dracu’”, „Eşti un macio, eşti un bos”, „Să moară Grivei, să moară” sau „Nouă vieţi am, ca pisica”? Vă spun io că n-am fi avut, aşa cum n-ar fi existat nici Steirwai tu Heavăn, nici Lait mai faiăr, nici alte manele celebre de-ale lor.
Plus de asta, noi când băgăm pe vene ne simţim mai tineri, n-aţi văzut ce nume ne-am tras? Liviu Puştiu, Sorinel Copilu de Aur, Adrian Copilu Minune… Nu mai zic că, dacă bag o doză de psihedelice, ies din corp şi mă simt şi io om normal, pot să văd lumea de la înălţime, că destul o văd de la un metru când sunt treaz”, ar fi declarat un manelist
