Deşi am oarecare pregătire în domeniu, am ezitat mult înainte de a mă băga şi eu în disputa gazelor de şist. Ştiu ce înseamnă o fisurare hidraulică şi mai ştiu că această tehnologie nu a apărut de ieri, de azi. Se aplică în industria extractivă de zeci de ani, inclusiv în România, pentru stimularea producţiei unor zăcăminte de petrol, împreună cu alte metode, cum ar fi de exemplu injecţia de apă, care nu e nici ea mai puţin poluantă.
Ce mă miră e că, în afară de datul cu părerea a tot felul de profani amatori de publicitate, nu am găsit nicăieri opinia unor specialişti de la Universitatea de Petrol şi Gaze, care ştiu cel mai bine ce e un şist, cum se acumulează gazele acolo şi în ce măsură fisurarea rocilor constituie un risc pentru mediu. E drept că, de obicei, oamenii de ştiinţă care se respectă nu se amestecă în gîlcevile lumeşti, nu caută să obţină vreun statut de vedetă TV. N-o să-i vedeţi niciodată nici la Măruţă, nici pe Kanal D, nici la Românii au talent. Poate ar trebui să-i întrebe totuşi cineva, poate ar trebui să iasă ei înşişi din tăcere, ca să clarificăm în sfîrşit lucrurile, măcar din punct de vedere strict tehnic.
În urmă cu cîteva zile, am citit pe fluxul de ştiri al unei agenţii de presă că locuitorii din Pungeşti, judeţul Vaslui, au protestat împotriva începerii în zonă a lucrărilor de explorare de către compania Chevron. Mai precis, au blocat pentru cîteva ore drumul judeţean care duce către zona de amplasare a sondei de prospecţiune. Un protestatar nevricos a declarat reporterului că amplasarea sondei în preajma localităţii sale ar genera un dezastru ecologic - a văzut el pe internet nişte filme şi a înţeles ce înseamnă. Acuma, să mă ierte acel protestatar, vasluian ca şi mine, dacă te iei după tot ce vezi pe internet, din-nu-ştiu-ce-ori-ceva, mai ales dacă eşti nevricos, intri la o idee, după care ajungi în scurtă vreme la fandacsie,
