Pare că politicienii români au înţeles foarte bine un lucru: religiozitatea acestui popor este aşa de puternică încât ea n-a putut fi ucisă de închisorile şi ideologia atee din comunism. Aşa că, ce şi-au zis?! Dacă Dumnezeu n-a putut fi scos din conştiinţa publică românească în ateism, atunci mai bine să-l integrăm în discursul politic din capitalism.
Făcând revista presei din ultimele zile, am înţeles ai bine o chestiune ce ţine de manualul de marketing politic: capitalul electoral al unui politician creşte proporţional cu reuşita de a-şi convinge alegătorii că este de-al lor. Aşa am văzut pe doamna Elena Udrea croşetând ori dând cu mopul, sau pe doamna Rovana Plumb împachetând sărmăluţe (am ales simetric şi echidistant, ca să nu creadă cineva că fac politică partizană).
Dar, dincolo de aceste forme bizare de apropiere de electorat, observ că majoritatea politicienilor L-au integrat în discursul lor şi pe Dumnezeu. Şi m-am întrebat de ce. Posibile răspunsuri ar fi:
1. Şi-au dat seama că religia (credinţa religioasă) este greu de ucis în sufletul acestui popor. Dacă ateismul comunist nu a reuşit timp de aproximativ 50 de ani să-l scoată pe Dumnezeu din conştiinţa poporului, de ce să nu-l lase noii politicieni acolo şi să încerce să-l transforme în aliat politic?!
2. Au epuizat platformele-program, pe care le putem numi şi gogoşi electorale. După 24 de ani de libertate post-decembristă, poporul a început să se sature de promisiuni goale şi ideologii care nu transmit nimic vieţii concrete. Şi atunci, vorbeşti de chestiuni mai apropiate poporului, precum religia, în speranţa că devii şi tu mai apropiat lui. Poate tocmai de aceea, după cum sesiza ieri sociologul Darie Cristea, manifestaţiile religioase atrag mai multă lume decât evenimentele politice. Cel puţin, Biblia nu te minte precum fac politicienii, care una spun înainte de vot şi alt