Aşa se face că la originea emancipării învăţământului superior în limba română aflăm chiar învăţământul ingineresc. Ideea i-a aparţinut unuia dintre cei mai cultivaţi oameni ai epocii, cel care până astăzi este celebrat drept ctitor al învăţământului ingineresc din România, Gh. Asachi. Trebuia o personalitate de rafinamentul intelectual, cuprinderea culturală, patriotismul luminat şi tenacitatea lui Asachi, pentru ca ideea să prindă rădăcini.

Dar victoria limbii române nu putea fi desăvârşită dacă nu viza şi zona învăţăturilor înalte. Aici însă profesorii greci dominau nestingheriţi, apărând citadela cu argumentul superiorităţii limbii elene faţă de cea română. Monopolul grecesc asupra studiilor înalte din Moldova trebuia spart, pentru ca emanciparea culturală să fie deplină. Dacă în materia studiilor umanistice grecii erau greu de învins, ei dispunând nu doar de privilegii instituţionale, dar şi de avantajul unei limbi de cultură, recunoscută ca atare, într-o materie, şi anume cea tehnico-aplicativă, ei nu puteau emite pretenţii de superioritae ori întâietate. Aşa se face că la originea emancipării învăţământului superior în limba română aflăm chiar învăţământul ingineresc. Ideea i-a aparţinut unuia dintre cei mai cultivaţi oameni ai epocii, cel care până astăzi este celebrat drept ctitor al învăţământului ingineresc din România, Gh. Asachi. Trebuia o personalitate de rafinamentul intelectual, cuprinderea culturală, patriotismul luminat şi tenacitatea lui Asachi, pentru ca ideea să prindă rădăcini. Evenimentul ctitoririi învăţământului ingineresc merită marcat nu doar în istoria învăţământului din spaţiul nostru, dar şi în cuprinsul mai larg al istoriei naţionale, el înscriindu-se ca una dintre cele mai semnificative împliniri ale proiectului modernizării româneşti. Inteligenţa vie şi creativă, cultura vastă, ataşamentul pentru istoria şi valorile naţioanl