Familia Branişte din Ţicleni trăieşte în condiţii greu de imaginat. Casa în care vieţuiesc trei suflete stă să cadă, dat fiind faptul că imobilul din paiantă este atât de vechi încât nimeni nu ştie să spună cu exactitate când a fost construit. Locatarii n-au niciun venit şi trăiesc de pe-o zi pe alta cu banii pe care îi procură de la oamenii din oraş, muncind cu ziua. Casa are nevoie de reparaţii capitale, însă din lipsă de resurse financiare nu există premise în acest sens.
De câteva decenii, familia Branişte din Ţicleni vieţuieşte în această casă pe care a primit-o cu drept de folosinţă de la primărie. Clădirea este foarte veche, acoperişul este complet distrus şi nu de puţine ori locatarii s-au trezit că le plouă în casă. Aici locuiesc soţii Claudia şi Constantin Branişte, alături de fiica lor în vârstă de 18 ani, care în prezent studiază la liceul din oraş. Gândul că se apropie iarna le dă fior acestora, asta pentru că nu au nici cea mai mică garanţie că acest imobil va putea să mai reziste până în primăvară. „Casa o avem de la primărie, din anul 1982. Părinţii şi bunica mea au primit-o, cred că are în jur de 180 de ani din câte m-am interesat la arhivă. Este foarte greu să locuim aici, plouă în casă, nu avem niciun venit şi nu putem să facem reparaţii. Soţul a fost pe la Bucureşti, a lucrat acolo, apoi a fost în şomaj. S-a terminat şi acesta. Nu am reuşit niciunul să mai găsim ceva de lucru. Ne descurcăm cum putem. Cu sapa, la munca câmpului, tot ce se poate. Avem datorii la toate, la curent, la apă, la gunoi. Nici de lemne nu beneficiez pentru că nu am acte pe casă. Fata e la şcoală, e la matematică-informatică în clasa a XII-a, învaţă binişor, are şi ea nevoile ei, şi sunt multe, mai ales că acum termină liceul. Acoperişul este distrus, lipseşte pe alocuri, stăm aici că nu avem unde în altă parte. Au fost dese situaţiile în care n-am avut ce pune pe
