Marfă! Privatizarea CFR Marfă a eşuat. Atât în mediul politic, cât şi în opinia publică am văzut mai degrabă o răsuflare de uşurare. Probabil nimeni nu voia privatizarea asta. Cu siguranţă, decisiv a fost că nu au dorit-o băncile şi nu au creditat firma care a câştigat licitaţia. Dacă abia găsim pe cineva care să spună că neîncheierea contractului de privatizare a CFR Marfă este un lucru rău, noi chiar putem spune că, pentru sănătatea pe termen lung a economiei este un element pozitiv. Chiar ar fi fost un exemplu nociv despre câştigul de cauză al parazitismului economic. Compania care a crescut câţiva ani buni pe seama unor relaţii nepotrivite cu CFR Marfă şi CFR Infrastructură, după ce a considerat că a obţinut suficient de mult şi că trupul vlăguit al societăţii de stat nu mai avea prea mult de oferit, a încercat să facă ceea ce fac paraziţii în ultimă fază: ucid gazda pentru a ecloza pe cadavrul acesteia.

CFR Marfă a evitat de puţin moartea, însă asta nu ar însemna mare lucru dacă nu va trece la o terapie intensivă. Nu sunt multe companii în România cu istorie mai mare de un secol, aşa cum sunt Căile Ferate Române, aşa încât ar fi păcat ca acestea să fie lăsate pradă administratorilor incompetenţi, politrucilor, hoţiei banului public sau parazitismului unor terţi. Oprirea jafului de la CFR este precondiţia începerii oricărui proces de restructurare.

O privatizare făcută de gura FMI nu îşi are rostul. Probabil, cea mai nimerită soluţie ar fi crearea unui consorţiu de operare a Căilor Ferate Române în care statul să atragă în acţionariat un mare investitor strategic de anvergura Deutsche Bahn sau SNCF. Pentru ca un astfel de nume să vină parte într-un proces de privatizare şi pentru a fi de acord să aibă ca partener statul român, orice prăduire sau căpuşare a CFR ar trebui să fie oprită. Abia dacă societatea ar opera doi-trei ani după principii de guv