Cu câteva ore înaintea startului partidei România - Estonia am luat pulsul străzii în zonele din apropierea stadionului. Imaginea a fost dezolantă, doar la peluze erau câteva persoane, în rest vânzătorii erau în „şomaj".
Intrarea din bulevardul Pierre de Coubertin. După-amiază, două persoane la casele de tichete, în rest „peisajul" local: troleibuze şi câteva persoane în trecere. Un puşti aşteaptă autobuzul să se ducă spre casă. E îmbrăcat sport, dar nu are gânduri de a vedea echipa naţională.
„E târziu, eu stau în sectorul 6 şi tata nu poate să mă ducă cu maşina. Nu pot să merg la stadion pentru că de dimineaţă trebuie să fiu la şcoală", a spus Alexandru, un elev de 14 ani.
Mai zăbovim în speranţa că apare cineva interesat de evoluţia „tricolorilor" şi după câteva minute o doamnă vine hotărâtă către casele de bilete. Însă, supriză! „Caut tichet, dar nu pentru mine, ci pentru soţ şi nişte prieteni. Eu nu vin pentru că am copii mici acasă şi trebuie să stau cu ei", s-a destăinuit Gabriela (35 de ani).
Plecăm spre punctul de acces din strada Maior Coravu. Poate avem noroc! Şi, apare Sorin, un manager de 38 de ani: „Sunt suporter stelist, dar nu ratez nici meciurile echipei naţionale. E o partidă decisivă şi putem ajunge la Mondiale. Bine, mai e şi barajul, dar putem reuşi. Noi n-am mai fost de mult la un turneu final şi chiar nu contează dacă stai două ore în frig, trebuie să fim alături de ei".
Între timp apare la casele de tichete şi Narcis Răducan. Credeam că zona se animă, însă nu a fost aşa. „Nu avem ce să vedem!" sau „Sincer, nu am bani!" sunt câteva dintre păreri, iar nea Costică (51 de ani), un tip ce pare liderul grupului detaliază. „Suntem din Giurgiu, nu avem cu ce să ajungem acasă, e prea târziu meciul pentru noi. Păi, ăsta e fotbal?! N-aţi văzut şi ce campionat avem?", spune el, după care a mutat discuţia înspre probleme
