Decontarea cheltuielilor de transport a rămas o problemă nerezolvată pentru mulţi dintre dascălii doljeni care trebuie să facă naveta din mediul urban în mediul rural. Banii ar trebui daţi de consiliile locale, care spun că e tot mai dificil să suporte astfel de cheltuieli. În unele cazuri, profesorii nu au mai primit de ani de zile banii cheltuiţi pentru a ajunge la locul de muncă, cum este cazul celor care au predat la Mischii, la Cerătsau la Lipovu. De altfel, în alte localităţi aceştia se aşteaptă chiar să nu îi mai vadă pentru că şi aşa an de an se dau foarte greu. În mod normal, conform Legii educaţiei, „personalului didactic din unităţile de învăţământ de stat, care nu dispune de locuinţă şi căruia nu i se poate oferi o locuinţă corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reşedinţă la locul de muncă şi de la locul de muncă în localitatea de reşedinţă. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reşedinţă şi sediul unităţii de învăţământ, urmează să i se deconteze contravaloarea a 7,5 litri benzină Premium la 100 km parcurşi, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează să se deconteze contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv“.

Merg cu „ia-mă nene“

De la teorie, la practică este mult. În unele localităţi ale Doljului nu există posibilitatea de a se deconta aceste cheltuieli în fiecare lună. Un asemenea exemplu se găseşte în comuna doljeană Brădeşti. Pentru a ajunge la clase, profesorii s