Fara doctrina, fara traditie, fara macar un nucleu solid cu care sa porneasca la treaba, partidul lui Dan Diaconescu era sortit de la inceput unei existente efemere. Nu se punea problema daca, se punea numai problema cand.
Constituindu-si partidul din membri de adunatura, membri fara doctrina si fara alt ideal decat numai ciolanul, Dan Diaconescu a avut intuitia sa observe ca, de indata ce acesti fripturisti se vor vedea cu sacii in caruta, vor roi in jurul lor oferte ispititoare, iar ei nu sunt dintre aceia care trec pe langa stupul cu miere fara sa se linga pe degete.
Terchea-Berchea
Fireste, degetele au devenit lipicioase imediat dupa alegeri, cand majoritatea confortabila de la guvernare a simtit ca e rost sa fie si mai dihai, pe spinarea dezorientatului castigator DD.
Prevazand o asemenea evolutie, Dan Diaconescu si-a pus toti candidatii sa semneze o declaratie prin care acceptau sa despagubeasca partidul cu 2 milioane de dolari, in cazul in care il parasesc. Miscarea pare inteleapta, dar transfugii partidului au semnat ca primarul, iar acum nu dau doi bani pe propria lor semnatura, sustinand ca declaratia n-are nicio valoare. Pa si pussy.
Daca semnatura are sau nu valoare, asta va stabili justitia, nu e treaba noastra. Treaba noastra este sa observam ca niste demnitari ai statului, oameni a caror tinuta morala ar trebui sa ne fie exemplu la toti, s-au pretat la un joc abject: l-au pacalit pe seful partidului, cel care i-a scos din anonimat, si l-au lasat sa fluiere a paguba, cu semnatura lor care nu face doi bani. Asta e tinuta morala de demnitar, sau de Terchea-Berchea?
Este ca si cum te-ar imprumuta un vecin cu bani, tu i-ai semna chitanta, iar cand sa-i dai indarat gologanii, zici ca nu-i buna semnatura, sub pretext ca nu-i autentificata la notar. Ciuciu, banii!
Sa fim inteles
