Din ce in ce mai mult, Crin Antonescu devine prizonierul guvernarii Ponta. E prins intr-o capcana, intre ambitiile sale prezidentiale, decontul eventualei rupturi a USL si refuzul propriului partid de a pleca de la guvernare, adica din pozitiile foarte avantajoase pe care le ocupa in administratia centrala si deconcentrate.
In 2009, PSD a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a iesi din guvernul Boc pentru a maximiza sansele lui Mircea Geoana la prezidentiale. Opozitia este postura ideala de a ataca un scrutin, cu atat mai mult atunci cand guvernarea face erori majore.
Calculul acesta il stie si Crin Antonescu. Stie ca acum ar fi ceasul al XII-lea al desprinderii de guvernul Ponta.
Erorile acestuia sunt tot mai mari, vine o iarna grea, cu facturi mari, cu tensiuni sociale complicate. Dupa scandalul procurorilor imaginea externa a actualilor guvernanti se erodeaza rapid.
Crin Antonescu incearca sa se disocieze de toate acestea, sa forteze o opozitie de la putere, dar nu e credibil. Pentru ca intrebarea logica la care nu poate raspunde este: daca e asa rau, de ce nu pleci?
Nu pleaca din doua motive. Unul a fost explicat implicit de Alina Gorghiu in interviul acordat Ziare.com: "Problema care se pune este cea a mandatului dat de populatie, increderea pe care electoratul si-a pus-o in noi, iar un abandon politic pentru motive neclare cred ca ar fi taxat drastic de alegatori."
Cine va fi gasit vinovat de ruperea USL, cine va pleca sau il va da afara pe celalalt va plati electoral ruperea aliantei de care s-au legat sperantele electoratului "antibasist". Daca PNL pleaca, va plati Crin Antonescu la prezidentiale, iar decizia PSD de a avea propriul prezidentiabil va deveni fireasca, nu o tradare.
Pe de alta parte, e presiunea interna imensa a liberalilor. Sute de liberali si clienti stau in
