La un moment dat a invadat coperţile revistelor cu imagini incendiare, fapt care a ultragiat pudoarea publică în asemenea hal încât s-a "sesizat" până şi Vaticanul....

O întreagă generaţie i-a purtat în anii ’70 chipul imprimat pe tricouri: este vorba despre nonconformista Jane Birkin.

S-a născut în Anglia, iar mai târziu s-a îndrăgostit iremediabil de Franţa. "Ţara revoluţionarilor mai avea nevoie de o rebeliune, pe care a produs-o Jane, dând astfel peste cap definitiv mentalitatea francezilor” - aşa se spune şi se scrie despre ea şi în prezent.

Conţinut explicit

În 1969, cea care reprezenta o combinaţie ucigătoare de inocenţă şi sex a dat lovitura, Vaticanul fiind năucit de-a dreptul de melodia "Je t’aime...moi non plus" ("Te iubesc...nici eu"). Jane devenise muza nonconformistului regizor, actor, cântăret şi compozitor francez Serge Gainsbourg. Piesa "Je t’aime... moi non plus“ – compusă de Gainsbourg iniţial pentru Brigitte Bardot, cu care avusese o fulgerătoare poveste de dragoste, a fost "recântată" împreună cu Jane.

Conţinutul explicit sexual al melodiei (Birkin mimează orgasmul pe fundalul melodiei) a fost motivul pentru care cântecul a fost interzis în acea perioadă în ţări precum Spania, Italia, Olanda şi Elveţia....

Single-ul a fost lansat cu o copertă goală, pe care scria "interzis celor sub 21 de ani". Titlul piesei era inspirat de o butadă de-a lui Salvador Dali: "Picasso e spaniol. Şi eu sunt. Picasso e un geniu. Şi eu sunt. Picasso e un comunist. Eu nu sunt".

Gainsbourg a susţinut că piesa e un cântec "anti-fucking", despre disperare şi imposibilitatea iubirii fizice. Dar versurile sunt un dialog între doi îndrăgostiţi care fac amor: "Je vais et je viens, entre tes reins". "Moi non plus", ca răspuns la "Je t’aime" este de fapt o glumă pe care non-vorbitorii de limbă franceză nu prea o