Aşa cum v-am scris şi săptămâna trecută, în State e beleaua cât Casa Albă şi Pentagonul la un loc. Americanii conduşi magistral de Barrack, cel care a punctat doar la capitolul imagine, fiind primul preşedinte de culoare din istoria conglomeratului de state, au intrat în incapacitate de plată. Şi ce ne interesează pe noi – veţi zice. Păi, America va intra în recesiune, iar tsunamiul – nu natural, că ar fi mai bine, ci economic va lovi cu toată forţa întreaga lume, inclusiv Europa, inclusiv România.
Deja, în State, 700.000 de bugetari au fost uşuiţi de la joburi, de două săptămâni guvernul american e închis parţial. Mâine, autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată, astfel încât cea privită de mulţi drept cea mai mare putere nu va mai putea plăti datoriile scadente.
Ce facem noi? Că nu mai merge cu pârjolit holde, otrăvit fântâni şi pitit prin munţi în faţa valului nimicitor. Răspunsul strămoşesc la năvăliri nu mai funcţionează în era contemporană.
Dar avem o variantă: în dulcele specific autohton, pupăm moaşte. Alaltăieri, coada de români dornici să pupe ceea ce mai rămăsese din Cuvioasa Parascheva a dat la Iaşi peste alt Sfânt… Str. Sfântul Andrei.
O enoriaşă s-a şi prăpădit la rând la raclă. Ce prilej mai bun de a muri? Sigur va ajunge în Rai.
Ce a mai scos în evidenţă evenimentul: că nici în faţa Sfintei Parascheva, românii nu-s egali: politicienii s-au băgat în faţă, nu au luat coada de 20 de ore la pas.
Până la urmă, asta e arma noastră modernă: zicem simplu „cum o vrea Dumnezeu” (ori Sfânta Parascheva) şi lăsăm destinul în voia zeilor, să vedem dacă ne joacă vreo festă sau nu.
Nu are sens să acţionăm, să ne punem de-a curmezişul, pentru că la mijloc e vorba de voia Domnului. Noi trebuie să rămânem uzbeci, la voia sorţii ori a zeilor.
Potopul american va izbi, fără doar şi poate, România. Cu efecte mai
