Parcă adresîndu-se direct lui Șenes Erzik, influentul vicepreședinte turc al UEFA, Terim strigă “fiți cu ochii pe meciul cu Estonia deoarece o victorie a României cu 5-0 ar fi ceva ieșit din comun!”. Ce spui, Împărate?! Dar 2-0 pentru Turcia la București după 1-0 pentru România la Istanbul ți s-a părut un scor normal?! Dacă a fost posibilă surpriza aia, de ce n-ar mai fi alta?!
În rest, un internaut mă ceartă pe motiv că am considerat mai realistă varianta ca Olanda să nu piardă în Turcia decît aceea ca România să învingă Estonia cu minimum 5-0. Conform lui Adrian, aș fi adus “un grav deserviciu echipei naționale” în clipa în care, în loc să sugerez în ce mod să le umplem poarta estonilor, am încurajat mica ciupeală! Nu-mi schimb opinia, deși m-aș bucura ca “tricolorii” să-i spulbere pe baltici. Aș aplauda primul.
Spre deosebire de imaginarul meu interlocutor, sînt convins că epoca heirupului a mu rit și că nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Nici atît, să visăm cai verzi pe pereți. Ne place ori nu, echipa noastră duce pînă la un nivel și apoi cedează. Se stinge, se sufocă. Întrucît are șanse minime, uneori egale cu zero, în fața marilor puteri ale fotbalului, degeaba ne credem noi zmei. Cum nu sîntem, n-ar strica să realizăm că putem obține rareori tot ce ne propunem. Fără ca asta să însemne însă, atenție!, că ne e interzisă calificarea la Mondiale!
Mă mai dojenește cineva că nu l-am criticat destul pe Pițurcă după victoria cu 4-0 de vineri. Sigur, dacă n-ar fi irosit atîtea ocazii, îndeobște prin Stancu și Grozav, “tricolorii” s-ar fi desprins mai clar. Să nu uităm însă că olandezii și turcii au învins în Principat, întîlnind aceiași adversari, numai cu 2-0, drept pentru care să nu mai facem atît pe dezamăgiții!
În Andorra ne-am aflat în grafic. Din păcate, contra Semilunii, am încurcat borcanele la București!
Citind formația de vi
