Preot loan ŞTEFĂNESCU

Spune o poveste, desigur, ca o ficţiune, că, la un moment dat, Sfântul Nicolae şi Sfântul Ioan Casian au fost trimişi de Dumnezeu pe pământ să vadă ce fac oamenii. Şi trecând prin-tr-un sat amărât cu un drum rău, plin de noroi, au văzut un ţăran care avea căruţa plină cu fân şi înţepenise în noroi. Amândoi, şi Sf. Nicolae şi Sf. Ioan Casian, aveau hainele albe, frumoase, ca de rai. Sf. Nicolae pune umărul să împingă pentru a scoate căruţa din noroi. Sf. Ioan Casian zice: “Dar, ne stropim cu noroi. Eu stau aici şi mă rog pentru el.” Şi Sf. Nicolae scoate căruţa, iar Sf. Ioan Casian se ruga pentru el. Numai că, atunci când au mers să facă bilanţul şi să spună ce au realizat pe pământ, Domnul Dumnezeu i-a zis Sfântului Ioan Casian: “Tu n-ai vrut să-ţi murdăreşti haina cu norori, aşa că vei avea sărbătoare tot o dată la patru ani, pe 29 februarie, iar Sfântul Nicolae, care s-a plecat la necazul omului, ce era într-o grea cumpănă a vieţii, va avea sărbătoare mare în fiecare an.

Chiar dacă este o ficţiune pioasă, totuşi ea ne spune mult. Nu e vorba de murdărirea cu noroi, ci de sudoarea omului care munceşte, a omului care face fapte bune. Când e vorba de murdărirea sufletului, este vorba de păcatele noastre. De aceea, e mare lucru să apelăm cât mai des la curăţirea hainei sufletului ca să fie mereu curată şi pregătită pentru sărbătoare – pentru întâlnirea cu Dumnezeu.

Cât de frumos exprimă cântarea bisericească din Săptămâna Patimilor: “Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am ca să intru în ea; luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină şi mă mântuieşte”. Sau cum spune în Acatistul Mântuitorului: “Iisuse, veşmântul cel luminat, înfrumuseţează-mă”.

Pentru noi, Mântuitorul Hristos este izvorul frumuseţii absolute, dar, în acelaşi timp, este şi ajutătorul îmbogăţirii noastre sufleteşti, fiecare av