Dumitru Dragomir folosește, de ceva timp, doar transportul local în relațiile cu federația. Nu mai are pile la serviciul circulație. Și face pe obositul pentru a nu recunoaște cinstit că Victor Pițurcă i-a dat interzis în avionul naționalei.

Inițial, crezând că Mircea Sandu va dicta peste dorința selecționerului, Dumitru Dragomir s-a dat cocoș. Susținea el, cu fudulie grețoasă, că un angajat al fotbalului nu se poate impune în fața organului impus de o democrație colectivistă. Dar n-a fost să fie așa. Mircea Sandu, om care a aflat fotbalul pe terenul de joc și nu din jocurile din afara terenului, a validat, chiar cu plăcere, decizia lui Victor Pițurcă. Decizie corectă! Pentru că interesele naționalei sunt oricând mai presus decât pofta de hălăduială excursionistă a preșului de la ligă. Înfrântul nu se dă însă dus din peisaj. Atacă în continuare. Dar, laș fiind, nu duce lupta pe față. Acționează curvește, amablând informațiile cu efect pervers în discursuri aparent nevinovate.

Înaintea  dublei cu Ungaria și Turcia, Dumitru Dragomir a vorbit despre o decizie a federației de a premia eventualele succese ale naționalei. A vorbit de bani mulți, de bani foarte mulți. A avansat și cifre. Acum, înaintea meciului cu Estonia, crezând că memoria colectivă nu funcționează, Dragomir a repetat, cu insistență de papagal, informația. Persecutatul obsesiei a vorbit de sume ”fabuloase” destinate premierii. Spunea el că făptașii unei eventuale reușite ar putea împărți vreo patru milioade de euro. Spunea că vreo trei milioane și jumătate ar însemna jumătate din ce primește federația de la FIFA pentru calificare și 500.000 din fondurile FRF.

Fiind vorba de autofinațare, informația n-ar trebui să creeze deranjul vecinătăților. Numai că Dragomir știe bine care este reacția românului cârpit atunci i se flutură prin față perspectiva unor asemenea câștiguri