Societatea Academică Română (SAR) a realizat un studiu asupra administrării banilor europeni, concentrându-se pe fraude. Au fost identificate astfel 44 de metode mai mult sau mai puţin originale prin care românii fraudează fondurile comunitare.

Mai întâi, două definiţii importante:

FRAUDĂ = infracţiunea săvârşită în legătură cu obţinerea ori utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, încriminată de Codul penal ori de alte legi speciale.”

NEREGULĂ = orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Iată cele 44 de metode de fraudare:

1. Abuz în serviciu şi instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice/persoanelor

2. Luare de mită

3. Instigare la luare de mită

4. Folosirea serviciilor de consultanţă pe parcursul implementării proiectului pentru a masca deturnarea de fonduri

5. Cheltuirea de fonduri europene în alte scopuri decât cele pentru care au fost angajate prin contractul de finanţare

6. Investiţii cu bani europeni, care apoi îşi schimbă destinaţia şi devin de utilitate personală

7. Bani daţi pentru a câştiga licitaţia

8. Oferte tehnice false

9. Traficul de influenţă şi valorificarea relaţiilor personale sau a solidarităţii de partid dintre cei ce fac şi cei ce aprobă

10. Cerere de bani pentru aprobarea unor plăţi pe bază de documente fals